jurnalism și
fact-checking

Jurnalism cetățenesc

Chiar dacă nu eşti jurnalist, poţi să te folosești de uneltele pe care presa le utilizează frecvent pentru a avea o mai bună înţelegere şi putere de influenţă şi interacţiune cu autorităţile locale. Un cetăţean interesat de subiect, ca orice jurnalist, are nevoie de surse de încredere şi de dorinţa de a afla ce se află în spatele unor informaţii. Legat de documentele şi datele la care poţi avea acces, ce poţi face cu ele şi care sunt cele mai uşoare căi să le obţii, ai mai multe detalii în cele ce urmează.

Citește ca PDF

De ce este important pentru societate ca un cetăţean să fie informat şi să aibă dorinţa de a avea acces la astfel de informații?

Pe termen scurt şi din perspectiva scopului imediat, a avea acces la informaţii înseamnă că poţi reacţiona. Pe termen mediu şi lung şi dintr-o perspectivă mai generală, implică schimbarea de mentalităţi, ceea ce e benefic tuturor. Birocraţia este în general percepută drept un zid pus intenţionat în calea cetăţeanului, ca acesta să aibă de trecut cât mai multe hopuri până ce reuşeşte să ajungă undeva, fapt ce l-ar putea convinge chiar să renunţe după o vreme. În fapt, birocraţia reprezintă un proces ordonat, gândit ca să fie în beneficiul tuturor, inclusiv al cetăţeanului. 

Când ne referim la instituţii, nu ne gândim la clădiri goale, ci la un întreg aparat format din oameni, care au sensibilităţi şi care trăiesc în aceeaşi comunitate în care trăieşti şi tu. Dacă ne asumăm faptul că trebuie să ne antrenăm muşchiul civic ca să putem ajunge la un anume nivel de înţelegere a rolului nostru cu autorităţile şi a putea beneficia de toate avantajele ce derivă de aici, atunci să le acordăm aceleaşi premise şi funcţionarilor publici sau aleşilor noştri, care pot fi nu într-atât rău intenționați, ci poate necunoscători, refractari sau chiar temători. 

Introducere

Există mai multe tipuri de informaţii care pot fi cerute şi obţinute de la autorităţi la care poţi avea acces de acasă, prin intermediul telefonului sau al computerului. În mod ideal, unele dintre aceste informaţii, precum cele ce ţin de transparenţa bugetului public, ar trebui să fie oricum disponibile pe pagina de internet a unei instituţii, conform rigorilor legii. Poţi consulta lista cu documente care fac obiectul unei posibile cereri în baza Legii 544/2001, însă logica ne îndeamnă să considerăm că a urmări cum sunt cheltuiţi banii publici reprezintă, indiferent de context, o informaţie de interes public. 

Tactici de a obține informații de interes public

Unde să cauți informația?

  • verifică dacă respectivele documente sunt disponibile pe site-ul instituţiei vizate;
  • dacă nu este disponibilă la prima instituţie verificată, este oare posibil ca ea să se găsească altundeva? (spre exemplu, dacă declaraţia de avere a unui primar nu apare pe site-ul primăriei, caută şi la Agenţia Naţională de Integritate şi s-ar putea să ai noroc);

Vorba dulce mult aduce

  • Solicită datele respective în temeiul legii – dar fă-o cu frumosul. Ştim că sunt cazuri în care ajungi să ceri informaţii care ar fi trebuit să fie disponibile din oficiu, însă, în vasta majoritate a cazurilor, a-i aborda cu înţelegere pe funcționarii cu care interacţionezi, precum persoana care se ocupă de răspunsuri la solicitările de acces la informaţii sau pe cea de la relaţia cu publicul, ajută mai mult decât dacă le ceri ceva ultimativ, chiar dacă legea este de partea ta.
  • Uneori este util să dai un telefon ca să stabileşti o linie de contact mai umană şi să te asiguri ori că nu ai omis ceva pe site atunci când căutai informația respectivă, ori ca să anunţi că ai trimis o cerere. Încearcă să ţii cont că vorbeşti până la urmă cu un alt cetăţean, iar interesele voastre sunt probabil convergente în căutarea Binelui. 

Nu uita: ar trebui să-ţi primeşti răspunsul în termenul legal de 10 zile (sau 30, dacă sunt informații complexe și primeşti o notificare în acest sens).

Exemple:

Ce fac dacă mă interesează, de exemplu, să aflu cine a montat iluminatul de Crăciun în localitatea mea? Metoda de lucru este aceeaşi pentru cetăţeni şi jurnalişti: intră pe portalul dedicat SICAP, filtrează după numele primăriei şi verifică achiziţiile şi licitaţiile publice din lunile dinaintea sărbătorilor de iarnă. Deşi ar trebui să fie disponibile public pe acest portal, se întâmplă uneori ca ele să lipsească. Un cetăţean poate cere acest contract primăriei, chiar să ai acces la întregul dosar de achiziţie, care conţine toate documentele, de la ofertele depuse, la studii, clarificări şi altele. 

Cum să navighezi prin SICAP?

  1. Click pe „vezi ultimele anunțuri publicate”
  2. Introdu numele localității tale în secțiunea „Autoritatea Contractantă” și data până la care vrei să verifici achizițiile publice, din secțiunea „Data publicare”
  3. În partea de jos a paginii, vor fi afișate toate anunțurile publicate de Primăria localității respective.
  4. Dacă dați click pe „vezi procedura”, vezi putea vizualiza contractul și alte detalii despre achiziția publică.

Un alt document care poate fi folositor prin prisma unui cetăţean curios, fie că e jurnalist sau nu, este planul urbanistic zonal, care ne oferă indicii despre ce s-ar putea construi într-o zonă anume. 

Alte acte publice conexe sunt autorizaţia de construcţie a unui imobil sau Hotărârea de Consiliu Local (HCL) în care s-a aprobat. Ţine cont de faptul că HCL ar trebui să se găsească oricum pe site-ul Primăriei. 

Surse de date și informații

Nume Link
ANCPI - terenuri, proprietăți
www.ancpi.ro
ANI - Declarații de avere și interese
integritate.eu
SEAP - Licitații și achiziții publice
www.e-licitatie.ro
Procese - portalul instanțelor
portal.just.ro
Registrul Comerțului Online
portal.onrc.ro (necesită cont)
Registrul Asociațiilor și Fundațiilor
www.just.ro/registrul-national-ong/
Lista partidelor politice
tribunalulbucuresti.ro/index.php/partide-si-aliante-politice/partide-politice
Institutul Național de Statistică
insse.ro/cms
Eurostat
ec.europa.eu/eurostat/databrowser/
Recensământ
www.recensamantromania.ro
Transparență bugetară
mfinante.gov.ro/transparenta-bugetara
Portalul seturilor de date deschise
data.gov.ro
Portal legislativ (toate legile)
legislatie.just.ro/Public/Acasa

Cadru legal:

Te-ai putea gândi că Legea 544/2001 este singura care îţi apără dreptul de a accesa informaţii de interes public, însă acest drept este înscris în art. 31 din Constituţie, care garantează dreptul la informare. Ce se întâmplă dacă o autoritate publică nu îţi răspunde la o solicitare sau invocă faptul că există clauze confidenţiale care o împiedică să îţi ofere un răspuns?

Ai o serie de soluţii la îndemână, de la a insista, invocând temeiul legii, până la a te adresa prefectului sau instanţei. Până să ajungi acolo, consultă textul Legii 544/2001, care defineşte clar care sunt categoriile de documente exceptate la art. 12 – vei regăsi trimiteri la interesele economice ale ţării, la proceduri judiciare în desfăşurare sau la secrete de stat. Având în vedere că legea menţionează care sunt excepţiile de la regulă, considerăm că toate celelalte categorii de documente fac obiectul interesului public şi pot fi aşadar solicitate. În cazul în care primăria invocă o clauză de confidenţialitate în ceea ce priveşte firma care a executat marcaje rutiere, de exemplu, insistă şi fă trimitere la lege. 

Chiar dacă implică un efort considerabil din partea ta, există destule cazuri consemnate în care instanţa a dat dreptate reclamantului şi a obligat la furnizarea informaţiilor cerute. Poţi consulta, spre exemplu, portalul de jurisprudenţă al CSM pentru a înțelege cum ar trebui să arate o cerere de chemare în judecată. 

Ce sunt declaraţiile de avere şi de interese şi la ce ne-ar putea fi folositoare?

Aceste două declaraţii merg mână în mână şi ne ajută să înţelegem parcursul unui funcţionar sau ales public. 

Cadrul legal este Legea nr. 176 din 1 septembrie 2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. Aici vei putea afla lista poziţiilor ale căror ocupanţi trebuie să depună declaraţiile sus-numite, dar şi că, spre exemplu, candidaţii la diverse demnităţi publice, de la preşedinte la consilier local, trebuie să depună aceste documente pe platforma dedicată (cf. art. 1). 

Tot din textul legii, aflăm că declaraţiile respective trebuie păstrate pe site-ul instituţiei la care activează persoana în cauză şi pe site-ul ANI pe întreaga durată a mandatului şi în următorii trei ani, apoi sunt arhivate (art. 6(1)d) – aşadar le poţi încă solicita la ANI, chiar dacă ele nu mai apar la prima căutare. 

ANI = Agenția Națională de Integritate, înființată în 2007 (ca recomandare venită de la UE în procesul de pre-aderare), ai cărei inspectori evaluează funcționarii publici din următoarele puncte de vedere: avere, incompatibilități și conflicte de interese. Dacă ANI găsește lucruri suspecte, sesizează procurorii sau instanța competentă (de pildă pot solicita confiscări în cazul în care există o diferență vădită între averea dobândită și veniturile câștigate)

Mai mult, declaraţiile trebuie să includă averea şi interesele soţului sau soţiei, dar nu şi pe ale părinţilor, de exemplu, de unde şi cazuri celebre de politicieni care şi-au trecut bunurile pe numele părinţilor. Dacă te pasionează subiectul în mod deosebit, trebuie să îţi asumi că vei fi nevoit/ă să faci ceva muncă de cercetare extinsă, eventual prin articole de presă sau reţele de socializare.  

Cum arată o declarație de interese:

(vezi aici documentul întreg)

Cum arată o declarație de avere

(vezi aici documentul întreg)

Având în vedere că fiecare persoană care este obligată de lege să depună aceste documente va avea cel puţin două din fiecare, anume câte o pereche de declaraţii la angajare şi una la eliberarea funcţiei (aceeaşi prevedere se aplică şi dacă, de exemplu, persoana îşi schimbă funcţia în cadrul aceleiaşi instituţii), le putem folosi pentru a-i privi parcursul profesional. 

Recomandarea jurnaliştilor este de a nu ne uita numai la o anume declaraţie, ci de a le privi cronologic şi una lângă asta, pentru a sesiza modificări sau dispariţii bizare (dacă în prima declaraţie de avere apare un apartament care nu se mai regăseşte în a doua, ar trebui să găsim o sumă rezonabilă de bani care să fie însoţită de o explicaţie de tipul „vânzare apartament”). 

Extrase de carte funciară

Un pont legat de terenuri sau apartamente care dispar din declaraţiile de avere: în schimbul unei cereri şi taxei aferente, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, îţi poate pune la dispoziţie lista de bunuri imobile care aparţin unei anume persoane fizice sau juridice, cu coduri unice care pot fi folosite pentru a cere la birourile judeţene extrase sau copii din cartea funciară. 

Ce alte surse avem la dispoziţie pentru a ne înţelege mai bine politicienii?

În afară de a-i urmări în comunicarea oficială, fie că sunt comunicate de presă sau postări pe reţelele de socializare, o idee bună este să îi urmărim şi în ipostaze mai puţin curatoriate, cum ar fi în şedinţele la care participă. 

Înregistrările acestora, disponibile pe site-urile instituţiilor respective, ne pot oferi o fereastră în a-i vedea cum se raportează la anumite probleme în mod spontan, ce cauze susţin şi pe care le consideră mai puţin relevante şi cum relaţionează cu instituţia şi cu colegii lor. Acest lucru te poate ajuta şi să înţelegi care pot fi partenerii tăi de discuţie pe o anume temă în cadrul consiliului local. Dacă vrei să vezi cum să treaba şi la nivel naţional, ai oricând posibilitatea de a intra pe site-ul Camerei Deputaţilor pentru a urmări procesul legislativ.

Ce alte informaţii la care ai acces ar putea fi relevante pentru tine ca cetăţean?

Un inventar al patrimoniului privat de care o primărie dispune, de exemplu. 

Acesta include terenuri, clădiri, păduri care se află în domeniul privat al statului – iar legea ne spune că primăria poate să dispună de acestea prin vânzare, prin concesiune, prin retrocedare, în funcţie de necesităţile comunităţii. Dacă ştii care sunt elementele din ecuaţie, poţi ori să le aperi, ori să soliciţi ca interesul public să fie respectat şi acestea să fie utilizate judicios. Altfel spus, este în interesul tău să ştii dacă primăria ta are în patrimoniu mai multe hectare de pădure ca să înţelegi ce strategii (bune sau rele) pot fi gândite pe baza lor. Totodată, poţi face propuneri în acest sens, căci exploatarea unei păduri în interesul comunităţii poate însemna pentru unii amenajarea de trasee turistice, iar pentru alţii, cherestea. 

Dacă primăria nu îţi furnizează aceste informaţii, poţi apela tot la ANCPI, utilizând drept criteriu de identificare pentru instituţie CIF-ul primăriei, ori la consilierii locali, pentru a impulsiona primăria să facă aceste informaţii disponibile din oficiu. 

Ca rugăminte generală, dacă descoperi ceva de interes, împarte informaţia cu comunitatea ta şi cu jurnaliştii locali, aşa încât ea să ajungă la cât mai multă lume. Legat de terenuri şi imobile, profită de funcţia de a vedea pe Google Maps cu street view sau pe Google Earth cum arăta un anume loc cu câţiva ani în urmă – dacă, de exemplu, tu identifici o autorizaţie de construire emisă pentru un imobil cu trei ani în urmă, dar clădirea în cauză era în stadiul de şantier de acum patru ani, poate e ceva ce trebuie investigat mai amănunţit. 

Sfaturi de căutare de la jurnalişti:

Profită din plin de funcţionalităţile motoarelor de căutare. 

Este posibil ca un document să fi fost publicat de primărie, însă să se afle pe o secţiune a site-ului care nu are nicio legătură (din punctul tău de vedere) cu conţinutul sau natura documentului. Deşi unele primării au integrate în site o funcţie specială de căutare, de cele mai multe ori poţi avea rezultate excelente dacă, în câmpul de căutare al motorului pe care îl utilizezi, vei tasta site:primariax filetype:pdf, apoi un cuvânt cheie (caută mai multe „google operators” pentru a-ţi îmbunătăţi capacitatea de a căuta informaţii pe net – poți căuta după tipul fișierului, de pildă filetype:pdf,sau poți căuta în structura unui singur domeniu, de pildă site:pmb.ro). 

Legat de fișierele PDF: 

E o situaţie des întâlnită ca documentele să fie disponibile, dar să fie de fapt un document scanat. Uneori, te ajută dacă apelezi la instrumente tip OCR (optical character recognition), care le converteşte în format editabil. Există și extensii de browser precum Copy Fish sau software-uri puternice precum Abby Fine Reader sau Adobe Acrobat Professional.

Lucrează organizat

Ajută şi dacă ai o listă de documente pe care vrei să le consulţi, ca să îţi faci temele ca la carte. Nu uita să foloseşti mai mult de un browser pentru a căuta informaţii (sau să mergi pe modul incognito, pentru că afişarea rezultatelor este influenţată de interacţiunea ta precedentă cu browserul. 

Despre dezinformare şi verificări

Sigur ai auzit expresia asta, chiar dacă nu lucrezi în presă: informaţia trebuie verificată din trei surse. Ne e mai la îndemână ca niciodată, însă şi volumul de fake news, de adevăruri trunchiate şi de date scoase din context pare să fie mai mare decât în trecut. În unele cazuri e doar o părere, în altele poţi ghici semne ale unei campanii deliberate de dezinformare – important este să îţi păstrezi vigilenţa şi să te comporţi chiar şi în viaţa de zi cu zi ca un jurnalist, nu doar când îţi asumi că vei face muncă de cercetare sau de documentare pe un anumit subiect. 

Dacă fake news, un termen atât de popular în ultimii ani, are o traducere exactă în română – ştire falsă, adică opusul a ceea ce înţelegem în mod clasic când vorbim despre o ştire, contextul e mai dificil de surprins când vorbim despre dezinformare. În fapt, prin dezinformare înţelegem o informaţie falsă transmisă în mod intenţionat; aceasta merge în paralel cu termenul englezesc de misinformation, adică rostogolirea neintenţionată a unei informaţii false. Chiar dacă diferenţa este esenţială pentru a înţelege motivaţia autorului, procesul la care recomandăm să apelezi este similar, indiferent de natura intenţiei din spatele informaţiei false. 

Cum ne raportăm la informaţii?

Indiferent dacă le citim pe un site, pe o reţea de socializare, dacă primim un mesaj video pe o platformă de mesagerie sau dacă primim un pliant prin oraş, există o serie de întrebări pe care trebuie să ni le punem. 

    • Care este sursa? Am început prin a vorbi despre dictonul jurnalistic de a verifica informaţia din multiple surse. Oricine ar trebui să procedeze la fel – caută, folosind motoare de căutare, pentrua  vedea unde mai apare informaţia respectivă. Dacă nu găseşti nimic, întreabă-te de ce se întâmplă asta. Dacă apare pe câteva pagini care se citează între ele, dar niciuna nu trimite către un comunicat oficial, aplică aceeaşi metodă de lucru. La fel şi dacă sursa e “pe surse” – e adevărat că unele lucruri cu impact s-au aflat întâi aşa, însă ar trebui să-ţi dea de gândit dacă originea unei informaţii alarmiste, cu impact crescut, este “o sursă care vrea să rămână anonimă”. 
    • Ce-i cu imaginea asta? Dacă vezi o imagine ataşată unei ştiri sau unei postări, încearcă să afli unde şi când a fost surprinsă, pentru a vedea dacă are legătură cu conţinutul ştirii sau nu. Poate că prima ştire pe care o citeşti de dimineaţă este despre un cutremur în Vrancea, însoţit de o imagine apocaliptică. Înainte să citeşti în text că e vorba despre un cutremur de 4 grade pe scara Richter, care a fost sesizat doar de aparate, imaginea te sperie. Dacă foloseşti funcţia de căutare după imagine, poate afli că imaginea e de acum câţiva ani şi de la câteva mii de kilometri distanţă. Ţine cont de puterea pe care o are partea vizuală şi nu uita că se poate abuza de acest lucru. Alte imagini pot fi pur şi simplu trucate, tot pentru a potenţa valoarea de şoc a unui text. 
  • Ce-i cu acest titlu? Titlul e primul lucru care îţi atrage atenţia – sau, în cazul reţelelor sociale, primele cuvinte din descrierea unei imagini. Dacă este încărcat de panică, scris cu majuscule şi punctat cu semnul exclamării, vorbeşte despre ceva catastrofal în termeni neclari ( DE NECREZUT! AZI s-a aflat! Vestea care va AFECTA MILIOANE de români!), deja s-au pornit câteva semnale de alarmă. Poţi totuşi să citeşti şi textul în sine, ca să vezi care este legătura dintre titlu şi conţinut. În general, există două mari posibilităţi: 1. Titlul era un “clickbait”, o momeală care să te facă, din panică sau din curiozitate, să accesezi respectiva pagină; dacă-i aşa, e posibil ca textul în sine să te liniştească şi să-ţi dai seama că este vorba doar despre o propunere de lege care vrea să adauge o nouă zi liberă pentru români. Este o veste care ar afecta milioane de oameni? În teorie, da. Era nevoie de un astfel de titlu? Nu chiar. 2. Articolul are un ton similar cu al titlului, cu ipoteze nesusţinute, fără a menţiona surse concrete şi întreţinând un sentiment de panică. Îţi dai seama că ai de-a face un o ştire falsă, pe care o poţi raporta corespunzător, şi treci mai departe. 
  • Aspectul general. Marile site-uri de ştiri au adresele web securizate, extensii cunoscute (domenii tip .ro, .com), indică surse, folosesc (aproape întotdeauna, a greşi e omeneşte) o ortografie impecabilă şi în general au un format clasic în care publică. Dacă ceva pare greşit, poate ar trebui să te uiţi mai în detaliu – au existat cazuri în care site-uri întregi au fost clonate. 
  • Ce sentimente transmite? O ştire ar trebui să te informeze, ideal într-o manieră obiectivă, despre ceva anume. Chiar dacă situaţia e una gravă, nu ar trebui să potenţeze panica, deoarece ştim că e mai bine să ne păstrăm calmul indiferent de circumstanţe. Dacă totul e breaking news, titlurile mizează pe lucruri incredibile (vezi secţiunea de mai sus), fie că e de bine sau de rău (incredibilă poate fi şi vindecarea de care doctorii nu vor să ştii, la un click distanţă, acest secret bine păstrat de industria medicamentelor), este posibil ca pagina sau site-ul respective să încerce să apeleze în principal la emoţiile tale, nu la raţiune – şi nu mai putem vorbi despre valoarea obiectivă a informaţiei. Oamenii care produc astfel de conţinut vor să profite de pe urma ta, fie că îţi vând ceva direct sau indirect sau vor ca anumite naraţiuni să ajungă la tine. Trebuie menţionat că satira nu intră la această categorie – dacă este vorba despre o glumă, mai reuşită sau mai nereuşită, nu trebuie să ai aceeaşi reacţie pe care ai avea-o în faţa unui demers evident de dezinformare. 

 

Identifică informația factuală. 

Ea e aliatul tău de bază împotriva manipulării

Reprezintă Informație factuală

  • statistici oficiale
  • texte de lege
  • hotărâri judecătorești
  • tot ceea ce este asumat de către o sursă a cărei autoritate sau credibilitate poate verificată

Nu reprezintă informație factuală

  • cifrele non-atribuibile
  • informațiile „pe surse” 
  • opiniile și supozițiile
  • tot ceea ce nu este ancorat în fapt

Sursa e esențială.  

Trebuie să fie de încredere, ne-partizană. Uite câteva exemple de surse pentru a verifica anumite afirmații

„Armata României este cea mai apreciată instituție a statului român
de către populație”

Cauți unul sau mai multe sondaje de opinie de la instituții cunoscute (INSCOP, IRES) care oferă date pe subiect.

„În România se înregistrează
zilnic două-trei partide”

Cauți date la instituția care se ocupă de noi înregistrări: Tribunalul București

„Atribuţiile viceprimarului
sunt date de Consiliul General”

Verifici în legea care setează aceste reguli – Codul Administrativ

Asigură-te că ai dreptate. 

Caută un expert pe subiect.

  • Expertiza contează pentru a-ți valida verificarea. Există oameni școliți în domenii punctuale, de la legislație la administrație publică. Găsește-i pe Facebook sau pe Google și vezi ce zic.
  • Expertul îți poate verifica argumentația și te poate va îndruma către surse credibile, pe care la are la îndemână prin natura profesiei sale

Surse de încredere

Dieta media e comparabilă cu nutriția: dacă te hrănești doar fast-food, vei vedea rapid consecințele nefaste asupra corpului tău. La fel, dacă consumi în mod susținut știri, reportaje sau investigații de o slabă calitate, o să ajungi dezinformat și vei lua decizii greșite, bazate pe informații incomplete, decizii care îți vor afecta negativ viața.

Poate părea intimidant să identifici în complexul peisaj media care sursă e onestă și de încredere, dar nu e așa greu cu un strop de educație media și gândire critică. Câteva reguli de urmat

  • nu generaliza, oricât de tentant ar fi: există jurnaliști super OK „pierduți” și în redacții care aparent abundă în dezinformări. Urmărește mai întâi omul, apoi emisiunea/rubrica sa, apoi brandul de presă.
  • nu confunda jurnalistul cu activistul: sigur, mass-media are și un rol educațional, dar treaba jurnalistului e să expună situații, aplicând aceleași principii și instrumente indiferent de persoană (poate că aflăm lucruri neplăcute despre favoriții noștri), pe când treaba activistului e să pună presiune socială pentru a schimbare o stare de fapt despre care a aflat, de exemplu, în urma unor anchete de presă.
  • Jurnaliștii de investigație au o vorbă celebră – „follow the money” (ca să vezi cine ce motivații financiare ar putea avea într-o situație dată). Dacă o aplicăm și luăm urma banului principalelor canale media mainstream, ne putem da relativ ușor seama de ce unele televiziuni sunt partizane și în favoarea cui fac acest partizanat. Observă așadar cine are puterea și cum (și de ce) decid ce (nu) intră pe post sau în publicația respectivă.
  • verifică și trecutul și consecvența jurnaliștilor. Desigur că oamenii se schimbă și e perfect normal să ai, într-un moment din viață, convingeri diferite decât cele pe care le aveai în trecut. Important de stabilit pentru tine, ca cititor, este ce anume îl mână pe jurnalist să scrie? Tratează un subiect în detrimentul altuia pentru că așa îi servește intereselor financiare de moment? Sau rămâne fidel principiilor de echidistanță și neutralitate? 

Jurnaliștii nu au deloc o viață ușoară de când cu avansul social media și apariției inclusiv a conceptului de jurnalism cetățenesc. Dar indiferent de provocările vremurilor și de iluzia hrănită de rețelele sociale cum că orice poate publica, presa rămâne indispensabilă unei democrații funcționale. 

De mai bine de zece ani, în jurnalismul românesc se întâmplă o transformare mai subtilă de perceput pentru publicul încă dependent de televiziuni. Mogulul de presă nu mai este singura cale de a finanța un produs media. A apărut, deci, jurnalismul independent, unde „independent” se referă de fapt la „independent de banii unui patron”. 

Am alcătuit mai jos o listă de publicații în care noi avem încredere, cu mențiunea că, la fel ca orice listă, este una subiectivă. Criterii de includere pe listă au constat transparența redacției (ex: au o pagină de despre din care aflăm cine sunt autorii sau care e misiunea publicației?), dar mai ales experiența de cititor de 20+ ani a autorilor acestui ghid.

Vom actualiza punctual lista pe măsură de apar modificări.

Publicații locale

Publicații de investigație

Publicații de nișă

  • Cursdeguvernare.ro – UE, economie, administrație
  • Dilema Veche – cultură
  • Documentaria.ro – fotojurnalism
  • EduPedu.ro – știri din educație și cercetare, cu autori precum Raluca Pantazi
  • EducatiePrivata.ro – știri din educație, de la Oana Dobre Dimofte
  • Euractiv.ro – rețea europeană, materiale despre politică națională și afaceri europene
  • Iscoada – articole ce sintetizează research din științe umaniste
  • IQads – publicație din industria comunicării (publicitate, media)
  • Mindcraft Stories – știință
  • Noua.info – educație de mediu
  • Pagina de Media – cu și despre media, gestionat de Petrișor Obae și echipa sa
  • Revista 22, editată de Grupul de Dialog Social
  • Scena9.ro – cultură: reportaje, interviuri, recomandări
  • Teleleu.eu – jurnalism narativ, (foto)reportaje de la Elena Stancu și Cosmin Bumbuț
  • Vice România – subiecte alternative și activiste, pop culture și nu numai
  • Zeppelin – revistă de arhitectură, din 2011

Proiecte speciale

Publicații generaliste

G4Media.ro – generalist, știri, editorial, analize
Publicație înființată de Cristi Pantazi și Dan Tăpălagă după ce aceștia au plecat din redacția Hotnews în 2018. Publică adesea exclusivități.

Gen, știri – știri
O publicație tânără, lansată de asociația Forum Apulum în septembrie 2021 (ca o completare a produsului media Gen, revistă), scrisă de tineri (sub coordonarea lui Teodor Tiță) pentru tineri, a adunat peste 41k urmăritori pe Instagram, principala lor platformă.

Hotnews.ro – generalist, știri, editoriale, analize
Fondat acum circa 20 de ani, la începuturile internet-ului românesc, sub egida revistapresei.ro, portalul care agrega știri din varii surse a ajuns, în timp, să-și dezvolte propria redacție, cu materiale scrise de jurnaliști precum Clarice Dinu, Catiușa Ivanov, Victor Cozmei sau Gabriel Bejan.

Libertatea.ro – generalist, știri, editoriale, reportaje
Una dintre primele publicații din România post-comunistă și una dintre puținele care astăzi încă mai apare și în variantă tipărită. Celebră o vreme pentru can-can și mondenități (vezi rubrica „Fata de la pagina 5”, la care ziarul a renunțat în 2017), abordarea editorială i s-a schimbat de când la cârma redacției a trecut Cătălin Tolontan, care a creat un spațiu unde se pot afirma deopotrivă reporteri, dar pot publica și editorialiști cunoscuți. Dintre jurnaliștii și reporterii de-acolo îi menționăm pe Dan Duca, Iulia Roșu, Răzvan Luțac, Mirela Neag, Diana Meseșan, Ada Constanda, Laurențiu Ungureanu, Andrada Lăutaru, Alexandra Nistoroiu sau Cristina Radu.

PressOne.ro – generalist, reportaj 
Lansată la Cluj în 2015, publicația e gestionată de Adrian Mihălțianu și finanțată de omul de afaceri Don Lothrop. Platforma reunește jurnaliști precum Bianca Felseghi, Emilia Șercan, Ioana Epure, Alex Enășescu, Alex Olaru sau Răzvan Filip.

Spotmedia.ro – generalist, știri, editorial, reportaj
Lansată în vara lui 2020 de fosta echipă Ziare.com, publicația este cunoscută pentru jurnalistele Ioana Dogioiu și Magda Grădinaru

Alte publicații – generaliste, știri, reportaje, editoriale, interviuri

Desigur, există presă de calitate în mult mai multe redacții din țară, fie că vorbim de radio sau TV. Iată o listă de emisiuni demne de urmărit: